După melci.Cronica zilei de azi, de mâine, de poimâine.
Îi vezi azi, îi vezi mâine, îi vezi şi poimâine. Şi totuşi nu se schimbă nimic. Ei ramân la fel. Tu însa s-ar putea sa nu mai rămâi însă. Simţi că ai vrea să faci ceva. După două zile însă totul devine ca înainte.
Îi vezi fericiţi. Ei în lumea lor pe care n-o poti înţelege. Mai mult de-atât, n-o poţi face mai bună.
Speranţa nu schimbă nimic.
Şi totuşi, ne pasă. Le pasă. Diferenţa e că ei fac ceva. Încearcă să îi ajute.
Şi seara, când ajungi acasă, îţi dai seama că nu îi poţi uita. Trişti, fericiţi, sinceri, iubitori, răutăcioşi, simpatici, zâmbăreţi, toţi sunt la fel.
Toţi sunt copii.
Liviu said,
July 13, 2007 at 5:10 pm
Cred ca putini oameni pot surprinde realitatea atit de bine ca tine. Te apreciez sincer si cred ca trebuie sa continui sa surprinzi chipurile copiilor si tot ce fac ei. Cred ca ai surprins o lumina a copiilor pe care noi o vedem doar atunci cind ii privim cu atentie. E ceva ce te face sa vezi altfel oamenii, lumea din jur. M-ai terminat incet, incet….
irimusvlad said,
July 14, 2007 at 12:27 pm
Frumoase poze….toti copii ar trebui sa aiba sanse egale in societate de a se remarca ….din pacate de multe ori nu se intampla asa…….dar trebuie sa aratam ca ne pasa……sa nu parem indiferenti
intuxicated said,
July 16, 2007 at 8:02 am
Trebuie doar sa ne pese, nu sa aratam asta. Si sa nu fim indiferenti, nu sa parem asa
igeorge13 said,
August 7, 2007 at 3:30 pm
Frumos reportaj! Felicitari!