Each small candle (lights the dark side of every human mind)…
Not the torturer will scare me
Nor the body’s final fall
Nor the barrels of death’s rifles
Nor the shadows on the wall
Nor the night when to the ground
The last dim star of pain, is held
But the blind indifference
Of a merciless unfeeling world.
Each small candle lights the dark side of every human mind…
Roger Waters – Each Small Candle.
După melci.Cronica zilei de azi, de mâine, de poimâine.
Îi vezi azi, îi vezi mâine, îi vezi şi poimâine. Şi totuşi nu se schimbă nimic. Ei ramân la fel. Tu însa s-ar putea sa nu mai rămâi însă. Simţi că ai vrea să faci ceva. După două zile însă totul devine ca înainte.
Îi vezi fericiţi. Ei în lumea lor pe care n-o poti înţelege. Mai mult de-atât, n-o poţi face mai bună.
Speranţa nu schimbă nimic.
Şi totuşi, ne pasă. Le pasă. Diferenţa e că ei fac ceva. Încearcă să îi ajute.
Şi seara, când ajungi acasă, îţi dai seama că nu îi poţi uita. Trişti, fericiţi, sinceri, iubitori, răutăcioşi, simpatici, zâmbăreţi, toţi sunt la fel.
Toţi sunt copii.
nightmare.
Nu are nici un rost. Nici un sens. Şi nici o logică. De ce ar trebui sa aibă? Pentru că tu gândeşti cu mintea. Ei i se pare totul uşor. Pluteşte ca o pană. Închide ochii şi vede ceea ce doreşte. Acum vrea sa fie aici. Nu, nu departe. Ea, cu tine. Numai voi doi. Să-ţi audă inima bătând des de emoţie. Şi de nerăbdare. Să te întrebe nimicuri, să visaţi împreună visul vostru. Nu al fiecăruia. Să aveţi unul numai şi numai al vostru. Şi nimeni să nu mai ştie de el. V-aţi promis unul celuilalt că rămâne secret. Da, este al vostru. Aveţi ceva împreună. Ceva de care numai voi doi ştiţi. Şi noaptea. Te-a iubit. Poate încă te mai iubeşte. Precis trebuie să fie aşa. Ţi-a zis că primăvara e anotimpul vostru. Îşi plimbă degetele prin părul tău, îţi şopteşte.
Deschizi ochii. Nu e lângă tine. Nu ştii când a fost ultima oară. Îţi pleci capul în pumni. Plouă. Nu e primăvară. Îţi aminteşti cum a fost când i-ai spus că o iubeşti. A plâns de fericire. Ţi-ai dori să îi spui din nou. De fiecare dată ca şi cum ar fi prima oară.
1Martie
Pentru că a venit primăvara… sau poate că nu din cauza asta. Pentru că erau la îndemână.
.Hot.Ice.
Ei se joacă cu zăpadă, mult aşteptata zăpadă adevărată din iarna asta. Eu aşteptam altele de la iarnă, lucruri care s-au îndeplinit. Ceea ce urmează e unul dintre ele.
14th Street.Dedicated.
Momentul potrivit? Poate, poate că nu. Pentru mine e momentul cel mai potrivit să vă împărtăşesc următoarele cadre şi cuvinte, o serie de momente decupate din asfaltul cotidianului.
De ce?
“Pentru că fără iubire chiar nu se poate…
Pentru că iubirea lasă în noi urme adânci…
Pentru că trăim din amintirile iubirilor noastre…
Pentru că suferim din iubire…
Pentru că rănile provocate de iubire le vindecăm cu iubire…
Pentru că zburăm când iubim…
Pentru că trei sferturi din muzica lumii e despre iubire. ” VV
Pentru că iubirea este, mai ales, cadoul pe care şi-l face fiecare…
Pentru că a iubi înseamnă a fi fericit prin celălalt…
Pentru că numai iubirea vindecă, întregeşte, ne duce dincolo de noi înşine…
Pentru că iubirea este strigătul de ajutor al inimii…
Pentru că le putem arăta celorlalţi în 1000 de feluri că îi iubim…
Pentru că iubirea îşi lasă amprenta asupra noastră şi niciodată nu mai suntem aceiaşi…
Pentru că atunci când iubim lumea toată e la picioarele noastre…
Pentru că iubind, învăţăm să împărtăşim micile bucurii ale vieţii…
Pentru că iubind, timpul pare să curgă mai încet
Pentru că iubirea te învaţă calea spre inima celuilalt…
Pentru că sunt 1000 de alte motive…
De ce tocmai 14 februarie? Pentru că e pentru mulţi e o zi speciala din an, o zi în care îi pot spune ei sau lui cât de mult o/îl iubesc sau doar le reamintească acest lucru. Poate pentru că unii nu au nevoie de o zi dedicată acestei file din viaţa lor. Poate pentru că unii nu au nevoie de cuvinte ca să se înţeleagă. Poate pentru că pentru unii nu are nici un rost.
În semn de încheiere, aştern versurile interpretate de Jean Gabin, în Maintenant Je Sais:
Le jour où quelqu’un vous aime, il fait très beau, j’peux pas mieux dire, il fait très beau !
PS: Te iubesc.
Un roman excelent al scriitoarei irlandeze Cecilia Ahern.
